![[imaginea unui Gnu filosofic]](/graphics/philosophical-gnu-sm.jpg)
[ Cehă
| Engleză
| Franceză
| Japoneză
| Poloneză
| Portugheză
| Rusă
| Spaniolă
]Există unele cuvinte și expresii pe care vă recomandăm să le evitați, fie din cauză că sunt ambigue, fie din cauză că exprimă opinii cu care sperăm că nu sunteți de acord.
Alte texte de interes | "Similară BSD" | "Comercial" |"Managementul drepturilor digitale" | "Gratuit" |"Freeware" | "Software distribuit gratis" | "Proprietate intelectuală" |"Piraterie" | "Protecție"' | "RAND" (rezonabilă și nediscriminatorie) |"Vânzarea de software" |"Furt" | Alte articole de interes
Studiați și articolul Categoriile de software liber (18.000 de caractere).
Pentru a evita confuzia, e preferabil să specificați licența în cauză și să evitați termenul vag "similară BSD".
Un program este comercial dacă este dezvoltat sub formă de activitate de afaceri. Un program comercial poate fi liber sau non-liber, în funcție de termenii licenței sale de utilizare. În mod similar, și un program dezvoltat de o instituție educațională sau de un individ poate fi liber sau non-liber, în funcție de termenii licenței sale de utilizare. Cele două noțiuni - felul entității care a dezvoltat programul și libertățile acordate utilizatorilor acestuia - sunt independente una față de cealaltă.
În primul deceniu de existență a Mișcării pentru Software Liber, pachetele cu software liber erau aproape întotdeauna non-comerciale; componentele sistemului de operare GNU/Linux au fost dezvoltate de indivizi sau organizații non-profit precum FSF sau universități. Din anii 90 a început însă să apară și software-ul comercial liber.
Software-ul comercial liber reprezintă o contribuție la comunitatea noastră, așa încât trebuie să îl încurajăm. Cei care cred că "software comercial" înseamnă "software non-liber" vor fi tentați să creadă că e vorba de o contradicție în termeni, și nu vor lua în seamă posibilitatea existenței software-ului comercial liber. Este deci indicată evitarea folosirii cuvântului "comercial" în acest context.
Sugerăm ca alternative la acest concept expresiile "management al restricțiilor digitale" sau "handcuffware" (joc de cuvinte; în engleză, "handcuff" = cătușe.)
Cópii ale produselor software libere sunt adeseori disponibile gratuit - de exemplu, pentru descărcare prin FTP. Dar cópii ale produselor software libere pot fi obținute și contra unui pre', pe CD-ROM-uri; în acela;i timp, cópii ale produselor software private sunt, uneori, disponibile gratuit în cadrul unor promoții, iar unele pachete software private sunt, ca regulă pentru unii utilizatori, disponibile gratuit .
Pentru evitarea confuziilor, se poate spune că programul este disponibil ca "software liber".
De asemenea, dacă folosiți alte limbi decât engleza, încercați să evitați împrumuturile din engleză ca "free software" sau "freeware". Încercați să folosiți termeni mai puțin ambigui existenți în aceste limbi, astfel:
Dar analogia pierde din vedere diferența crucială dintre informație și obiectele materiale: spre deosebire de obiectele materiale, informația poate fi copiată și partajată, practic fără efort. Să gândești pornind de la acea analogie înseamnă să ignori această diferență esențială.
Nici măcar dreptul Statelor Unite nu acceptă integral această analogie, din moment ce nu reglementează drepturile de autor identic cu dreptul de proprietate asupra obiectelor materiale.
Dacă nu doriți să vă limitați la acest mod de gândire, e preferabil să evitați termenul de "proprietate intelectuală" atât în discuții cât și în raționamente.
Mai există încă o problemă cu expresia "proprietate intelectuală": formularea este generică, în ea regăsindu-se o întreagă serie de concepte juridice distincte, cum ar fi drepturile de autor, brevetele, mărcile comerciale, și altele, care au foarte puține în comun. Aceste concepte juridice au origini distincte, se referă la activități separate, și conduc la probleme de drept distincte. De exemplu, când luați în considerare un anumit aspect al legislației drepturilor de autor, este bine să presupuneți că el nu este valabil în cazul reglementării patentelor - fiindcă această situație este aproape întotdeauna adevărată. Din moment ce legile sunt atât de diferite, termenul de "proprietate intelectuală" e o invitație pentru generalizări super-simpliste. Orice opinie despre "proprietatea intelectuală" este aproape sigur eronată. La modul generic, nu pot fi definite aspectele de drept ce au tangență cu drepturile de autor, față de cele privind brevetele de invenții, sau oricare altele.
Termenul de "proprietate intelectuală" îi determină pe oameni să-și concentreze atenția pe aspectele minore pe care aceste legi distincte le au în comun, și anume diversele abstracțiuni ce pot fi vândute sau cumpărate, și să ignore esențialul, adică restricțiile impuse publicului și efectele bune sau rele ale acestor restricții.
Dacă doriți să înțelegeți corect aspectele legate de brevete, drepturi de autor sau mărci comerciale, sau să învățați ce stipulează legile în aceste privințe, primul pas este să uitați că ați auzit vreodată de noțiunea de "proprietate intelectuală" și să le tratați ca subiecte complet lipsite de legătură, unul cu celălalt. Pentru a fi clari în exprimare și a asigura corecta înțelegere a realității, nu scrieți sau discutați despre "proprietate intelectuală", ci prezentați subiectul abordat ca privind, după caz, drepturile de autor, patentele, sau alt subiect pe care îl are discuția.
Potrivit profesorului Mark Lemley, de la Facultatea de Drept a Universității din Texas, utilizarea generalizată a noțiunii de "proprietate intelectuală" este o moda recentă, apărută după crearea, în 1967, a WIPO - Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale - vezi nota de subsol nr. 123 în recenzia sa din Revista de Drept din Texas, a volumului "Romantismul drepturilor de autor și retorica proprietății" de James Boyle. WIPO reprezintă interesele titularilor drepturilor de autor, ale beneficiarilor brevetelor de inventii și mărcilor comerciale, și face lobby pe lângă guvernele statelor pentru a spori prerogativele acestor titulari de drepturi. Unul din tratatele WIPO urmează filosofia DMCA (Digital Millenium Copyright Act), lege federală SUA utilizată pentru cenzurarea unor produse software libere utile. Accesați http://www.ekosweb.com/wipout/ pentru o campanie anti-WIPO.
Dacă nu credeți că reproducerea neautorizată este similară răpirii și asasinatelor, ați putea să evitați folosirea termenului de "piraterie" pentru a vă referi la ea. Termeni neutri cum sunt ar fi "copiere interzisă" sau "copiere neautorizată" sunt preferabili. Unii din noi ar putea chiar prefera folosirea unor termeni pozitivi cum ar fi "partajarea informației cu aproapele tău".
E ușor să evitați termenul de "protecție" și să folosiți în schimb termeni neutri. Spre exemplu, în loc de formularea "protecția drepturilor de autor durează multă vreme" puteți spune "drepturile de autor durează multă vreme".
Daca doriți să criticați drepturile de autor în loc să le sprijiniți, puteți folosi termenul de "limitările impuse de drepturile de autor".
Această formulare încearcă să disimuleze adevărata față a unei categorii de licențe de utilizare care de fapt nu sunt nici rezonabile și nici nediscriminatorii. E adevărat că aceste licențe nu discriminează persoane determinate, dar discriminează în schimb întreaga comunitate a software-ului liber, și deci sunt nerezonabile. Astfel, jumătate din noțiunea de "RAND" este înșelătoare, iar cealaltă jumătate e marcată de prejudecăți.
Instituțiile care stabilesc standarde ar trebui să admită că aceste licențe sunt discriminatorii, și să renunțe la utilizarea expresiei "rezonabilă și nediscriminatorie" sau "RAND" pentru a le descrie. Până când se va ajunge acolo, creatorii de software care nu doresc să perpetueze aceste mistificari ar trebui să refuze utilizarea expresiei. Acceptarea și utilizarea ei doar pe motiv că firmele care emit patente au făcut-o notorie înseamnă să lăsați aceste firme să dicteze părerile pe care le exprimați.
Sugerăm folosirea expresiei "taxa uniformă exclusivă" (uniform fee only", sau "UFO"), în loc de "RAND". Această expresie e mai precisă deoarece unica obligație impusă utilizatorilor prin această licență este plata unei taxe uniforme de utilizare.
Citiți și articolul Vânzarea software-ului liber pentru alte considerații asupra acestui subiect.
E deci demn de amintit ca dreptul în vigoare - cel puțin în SUA - respinge ideea că încălcarea drepturilor de autor este "furt". Partizanii copyright-ului fac deci apel la autoritate...în timp ce deformează opiniile acesteia.
E eronată ideea că legea decide ce e moral sau imoral. Legea e, cel mult, o modalitate de a realiza dreptatea; să spui că legea definește dreptatea sau etica înseamnă să întorci lucrurile pe dos.
Înapoi la indexul GNU.
Vă rugăm trimiteți nelămuririle și întrebările referitoare la FSF & GNU la gnu@gnu.org. Există și alte modalități pentru a contacta FSF.
Vă rugăm trimiteți comentariile asupra acestor pagini web la webmasters@gnu.org, alte întrebări la gnu@gnu.org.
Copyright (C) 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001 Free Software Foundation, Inc., 51 Franklin St, Fifth Floor, Boston, MA 02110, USA
Verbatim copying and distribution of this entire article is permitted
in any medium, provided this notice is preserved.
Reproducerea și distribuirea acestui articol este permisă pe orice
suport, cu condiția păstrării acestei note.
Tradus de Octavian Curelea, octav.curelea@avocatnet.ro